(Ca urmare, ne vom lua si bilet la concertul Vanessa Mae din 20 noiembrie din Bucuresti: http://www.eventim.ro/portal/ro/muzica/clasic/vanessa_mae/73218/ )

Am înlocuit CD-urile de pian cu cele de vioară să vedem ce se întâmplă.  Pasiunea a ţinut în continuare, astfel încât am căutat un profesor care să o testeze şi să înceapă lecţii de vioară. L-am găsit pe Horia pe net pe http://www.lectiidevioara.ro/  şi a venit într-o zi să o testeze pe Ioana.

Ioanei i-a plăcut.

Următorul pas - să îi cumpărăm vioara.

Însă … între timp m-am gîndit să o duc la o audiţie de pian sau vioară să văd ce face şi dacă rămâne la fel de încântată.

Aşa că am luat bilete (de la librăria Cărtureşti) la Sala Radio (http://orchestre.srr.ro/) la un recital la pian al solistei Dana Borsan .

Am avut bilete undeva pe randul 4, dar bineinteles Ioana a vrut în faţă. I-am promis că mergem înainte de a începe când suntem sigure că nu se ocupă locurile. Ceea ce am şi făcut, doar că de bucurie, Ioana a început să râdă. Toată lumea aştepta să înceapă recitalul, iar copilul meu râdea în primul rând. A tăcut până la urmă, dar a apucat-o curiozitatea şi mă tot întreba prin semne ce sunt microfoanele alea lungi din faţă. Uff! Am reuşit să îi explic ce sunt, a mai trecut o piesă … uff! S-a mai foit, a mai cântat şi ea cu degetele pe mâna mea,  s-a mai întins la mine-n braţte, până când a vrut să îşi desfacă scaiul de la pantofi fiindcă … o mănâncă în talpă! Ups! Am reuşit să o scarpin cu degetul prin pantofii nedesfăcuţi şi a mai trecut o piesă.

După fiecare piesă o întrebam dacă plecăm, iar ea mă întreba “Dar de ce?” -"Fiindcă faci gălăgie!" După a cincea piesă a fost de acord să plecăm. Ne-am dus în grabă la uşa cea mai apropiată (noi intrasem prin cealaltă parte), era încuiată. Ne-am dus la următoarea, încuiată şi ea. Cineva ne-a spus că toate sunt încuiate pe partea asta, să mergem pe dincolo. “Cum pe dincolo? Să traversăm toată sala???” DA! Nu am avut de ales. Aplauzele se terminaseră, aşa că toţi ne-au aşteptat pe noi să ieşim ca să înceapă următoarea piesă. În graba noastră Ioana a reuşit să calce şi petala unui trandafir de pe jos, deşi s-a chinuit să n-o facă.

În sfârşit, am ieşit pe uşă! Când mă uit la ceas, adică ceasul de la telefon care era în geantă şi la care nu mă uitasem între timp că ar fi trebuit să deschid fermoarul şi făceam gălăgie – trecuseră 50 de minute! Dacă mai aşteptam o piesă, prindeam pauza mare şi ieşeam frumos fără să mai deranjăm pe nimeni. Îmi pare rău de ceilalţi, dar eu chiar nu credeam că a trecut aşa de mult timp! Data viitoare stăm sus şi lângă o uşă care … se deschide.

Noroc că m-am imunizat la situaţii penibile trăite cu copiii fiindcă eu îi iau cu mine peste tot. Cele mai frumoase rămân tot acelea în care … vor la baie şi nu au unde, de am ajuns să las maşina în coloană la intersecţie, să mă duc cu copilul la cel mai apropiat pom de lângă drum şi … să mă întorc.

Oricum, în urma experienţei de la Sala Radio am descoperit cu mare bucurie CD-urile Noapte bună, copii! care ne plac foarte mult şi pe care vi le recomandăm cu căldură: http://www.edituracasaradio.ro/

Câteva seri au înlocuit chiar CD-urile cu muzică.

Şi în plus m-am mai ales cu o abilitate nouă a Ioanei: aceea de a face linişte "ca la concert". Când le spun copiilor “Faceţi linişte!” Ioana mă întreabă “Ca la concert?”. Hmm, da.

Ca urmare, după o săptămână, am ajuns şi la magazinul Rapsodia din Piaţa Alba Iulia (http://www.magazinulrapsodia.ro/) după vioară:

împreună cu profesorul Ioanei şi cu Robert (fiindcă veneam de la grădiniţă).

Nu am luat vioara la mărimea estimată iniţial fiindcă era … prea mare. Am luat una mai mică, 1/8.

Fireşte, i-am luat şi lui Robert ceva  … un xilofon colorat pentru preşcolari:

Ioana a tot “cântat” la vioară toată seara şi a rămas la fel de pasionată, încât primul lucru pe care l-a cerut a doua zi după ce a făcut ochi, a fost vioara:

Şi ca să susţin toată această pasiune, de 1 Iunie, Ioana a primit mai multe cărţi despre muzică.

A primit albumele cu CD de la Corint Junior despre Beethoven, Strauss şi Mozart (care e dus la grădi deja):

A mai primit Artimetica muzicală, Marty învaţă muzica, Instrumente muzicale, Descoperă muzica cu Musa, Acum înţeleg şi iubesc muzica. Preferate sunt primele 3 albume din care citim în fiecare seară. Le-am găsit pe toate pe net, pe http://www.librarie.net/, căutându-le după cuvântul "muzică" unde am dat şi comanda pentru ele, fiindcă în librării nu mai erau.

Lunea viitoare, Ioana  va avea şi  prima lecţie de vioară. Sunt tare curioasă să văd cum va fi.

Şi totuşi de ce sunt eu aşa de mirată? Fiindcă nici eu, nici taică-su nu avem talent la muzică. Adică … asta e puţin spus. În şcoala primară  eu aveam  note de 10 pe linie şi la muzică … 8, iar Cătălin nu a fost primit la cor. Dar poate, vorba unei prietene, era timpul să apară talentul şi în familia noastră. Vom vedea. Măcar de ar fi mai talentată ca noi ...