Am un baietel de 2 ani si 4 luni, este foarte istet si  vorbeste foarte bine ... toate bune ... insa ... intr-o zi a avut parte de un incident cu o persoana care i-a furat un telefon din mana si s-a speriat foarte tare ... acum plange cand cineva necunoscut i se adreseaza ... cu copiii nu se joaca in parc, este foarte respingator ... ce sa fac? Il scot afara des, il duc in parc ... dar nu isi revine. (Intrebarea lunii septembrie 2009 revista Superbebe).

Ce fac cu copilul meu de 2 ani care imi raspunde mai mereu "nu", indiferent de ce ii propun sau ii cer? (Intrebarea lunii noiembrie 2009, revista Superbebe)

Este bine sa folosesc bataia in educatia copilului meu? Ce alternative as putea alege pentru a-l face sa ma asculte?

Cum se face integrarea unei fetite de 2 ani la cresa? Multumesc.

Am citit multe raspunsuri la intrebari similare celor care ma nelinistesc, am inteles ce am de facut, dar vreau totusi sa pun o intrebare. Am doi baieti, de 2 si 6 ani si ma pun mereu in situatia lor, dar tot sunt prea rea, autoritara si ii cert uneori in special pe cel mare. De cele mai multe ori propotia cearta/fapta nu este egala. Imi cer scuze, dar inima lui e deja ranita si sufar alaturi de el. De ex.: azi venea spre mine cu bicicleta, din fata venea o masina, el a vrut sa opreasca si involuntar a intrat in fata mea intr-o fetita, frecandu-i usor piciorul. L-am cetat putin (nu-mi place sa-l cert in public, mai ales in fata prietenilor lui) si l-am trimis acasa drept pedeapsa. Unde am gresit in acest caz? Multumesc.

Fiul meu de 1 an si 8 luni nu ma asculta deloc , intelege tot ce-i spun, dar cand vrea face, cand nu, nu face. Nu stiu cum sa pocedez pentru a nu da gres. Va multumesc.

Am un baietel de un an si 2 luni, are foarte multa energie, trage de toate sertarele, dulapurile, ce mai, e un dezastru, parca ar face anume sa ma necajeasca. am fost si calma cu el, dar si aspra. am tipat si chiar am dat in el (l-am scuturat, i-am dat la fund si peste manute). pur si simpul nu ma pot abtine,  simt ca ma cuprinde o furie pe care nu o pot justifica. stiu ca nu ma comport bine cu el pt ca imi dau seama din urmari (este mult mai sensibil, plange din orice si e  mai violent sau chiar tipa la mine si ma refuza complet). oare exista vreo solutie sa-l schimb, sa fie armonie intre noi. parca mi-e frica sa nu-l fii marcat pe viitor atitudinea mea fata de el. Am citit articole similare, dar parca as mai avea nevoie de un sfat, de o convingere. Nu stiu ce sa fac. recunosc ca am ceva probleme cu nervii. Va multumesc anticipat.